Internetul – sursa de info sau dezinformare

Motto :
Asa cum se poate insela un om, se pot insela doi oameni.
Asa cum se pot insela doi oameni se pot insela mai multi oameni.
Asa cum se pot insela mai multi oameni, se pot insela toti oamenii dintr-un oras.
 – Proverb chinezesc –

Ce este presa?

Prin presa intelegem totalitatea modalitatilor de comunicare care pot ajunge la un numar foarte mare de oameni, forma de exprimare a libertatii de gandire care contribuie la formarea opiniei publice.

Presa, a patra putere in stat, este un mijloc de informare tipărit, care propune cele mai diverse informaţii: despre evenimentele care se produc în lume, despre politică, investigatii, stiinte, sport etc. Ca suport promotional de masa, presa scrisa prezinta un atu puternic: vizualizare si argumentatie – prin ilustratie si text (permanenta cuvantului scris da o forta mai mare comunicarii). Prezinta si avantajul ca actiunile promotionale pot fi bine directionate in profil geografic – pentru diversi cititori.

Rolurile presei sunt urmatoarele : de transmitere a informatiei, de educatie, de formare, influentare a opiniei publice, de divertisment, critica.
Pentru a fi eficienta in actiunile ei, presa trebuie sa fie independenta; acest lucru este relativ atât pe plan national dar si international.
Nu putem vorbi de o obiectivitate absoluta deoarece si presa este reprezentata de oameni, care pot fi mai mult sau mai putin obiectivi, in functie de subiectul tratat, situatie, implicarea sau neimplicarea in situatia prezentata in presa, si nu in ultimul rând in functie de apartenenta sau simpatia pentru un anumit segment politic, in functie de gradul de cultura si de experienta profesionala a ziaristilor.

Stirea este un gen jurnalistic care prezintă acțiunea pe care o pune într-o formă comunicabilă. Este definită ca fiind o comunicare scurtă, a unui fapt social, a unui proces social sau a rezultutatului unei cunoștințe inedite sau a unei manifestări de idei.
Știrea ia naștere la confluența a 3 elemente semnificative:

  1. Un eveniment
  2. O informație care se descrie, relatează despre eveniment
  3. Un public căruia îi sunt adresate știrile

Elementele unei ştiri, indiferent de canalul de difuzare – ziar revistă, radio, televiziune – le constituie răspunsurile pe care ziaristul trebuie să le găsească la întrebările ce i le-ar putea pune cititorii, ascultătorii sau telespectatorii, aflând despre un eveniment: cine? (este autorul evenimentului), ce? (s-a întâmplat), unde? (s-a desfăşurat evenimentul), când? (a avut loc), de ce? (s-a putut întâmpla), cum? (s-a desfăurat).

Fără răspunsurile la aceste întrebări sau măcar la primele patru nu poate exista o ştire de presă.

Un alt aspect important il reprezinta verificarea stirii.  Presa care se respecta are mai multe modalitati de a face acest lucru :

  • Din trei surse diferite
  • Din sursa oficiala
  • Sursa autorizata (agentie de stiri)
  • Realitatea din teren

Pentru a completa şi redacta ştiri, ziaristul trebuie să ştie unde să meargă după fapte; să aibă capacitatea să depisteze fapte interesante, evenimente ce pot deveni ştiri de presă; să aleagă elementele de cea mai mare importanţă şi să le prezinte în primul paragraf; să elimine detaliile, materialul nesemnificativ.

Am apelat la aceasta introducere pentru a sublinia faptul ca presa este un lucru care necesita o anumita calificare si experienta si ca nu oricine poate propaga stiri; mai exact, nu orice informatie propagata de cineva se poate constitui intr-o stire, adica este in primul rand adevarata, apoi nedeformata, obiectiva, etc.

Internetul – componenta a presei

Cea mai importanta inventie a secolului trecut ramane calculatorul si o data cu acesta Internetul. Acesta poate primi denumirea de « presa » pentru ca propaga stiri –  formal (prin site-urile dedicate) sau de la om la om.

In cele ce urmeaza ne vom referi la utilizarea internetului ca sursa de informare.
In secolul vitezei internetul isi pune amprenta asupra vietii noastre: daca vrem sa aflam ceva nu ne ramane decat sa cautam pe Google si orice informatie ne este accesibila pâna in cele mai mici detalii. Internetul a ajuns sa aiba un rol foarte important prin functiile care le indeplineste in societate, de la  transimterea informatiei, pâna la educatie si divertisment. Ne confruntam cu o mare atractie de a citi, de a avea acces la cat mai multa informatie si de a o propaga mai departe.

In cea mai mare parte, aceasta a adus o multime de beneficii la scara mondiala, dar se cunosc si efecte negative care cu greu mai pot fi stopate. Doua dintre acestea ar fi:

  • Dependenta care cuprinde tot mai multe persoane. S-a constatat ca foarte multi dintre cei care utilizeaza calculatorul au dificultati majore in stabilirea de contacte umane, iar cand incearca sa renunte la calculator devin irascibili;
  • Multitudinea de site-uri cu imagini socante prezente pe Internet la care foarte multi copii au acces. Influentele acestor imagini sunt total nefavorabile pentru acestia.

Toate aceste forme moderne de comunicare in masa au ajuns sa acţioneze asupra minţii omului, în general avand efecte asupra indivizilor, grupurilor pana la institutii ajungand sa modeleze personalitatea umana sub aspect cognitiv, afectiv si comportamental.

Prin natura curiozitatii umane,  din plictiseala, orgoliu, sau sub forma de glume proaste se transmit mai departe stiri sub forma de farse. Profilul unui initiator de astfel de mesaje poate fi acela al unui frustrat sau al unui mincinos.

Un loc aparte intre aceste mesaje il ocupa mesajele de tip Hoax, pe care le primim de la prieteni sau necunoscuti.

Ce este Hoax-ul si ce implica acesta ?

Hoax-ul este un mesaj nesolicitat asemanator spam-ului, mai puţin dăunător.
Hoax = pacaleala, farsa fabricata in mod deliberat, facuta sa treaca drept adevar.

Acesta se caracterizeaza prin transmiterea de mesaje in lant, cu scopul de a ironiza un public neavizat.

Metodele de propagare a hoax-urilor s-au înmultit în ultimul timp, transmiţându-se prin intermediul postei electronice, a forumurilor sau a programelor de mesagerie instantă. Acest tip de mesaje se dezvoltă folosind informatii puţine şi citând  „surse neoficiale dar sigure”.  De altfel, acestea reuşesc să se răspândească de cele mai mai multe ori datorită lipsei de cunostinţe tehnice ale persoanelor care le primesc.

Multe tipuri de hoax urmaresc ridicolul sau satira, ironizand credibilitatea publicului. S-au propagat utilizand mass-media, inca de la aparitia acestor mijloace, insa mediul IT este cel care ofera posibilitati nelimitate de raspandire.

O clasificare cât mai cuprinzătoare a acestora poate arăta astfel:

A. Virus hoax:

Hoax este un mesaj de avertisment trimis prin email catre diversi destinatari, care se refera de obicei la un virus nou si foarte periculos. Mesajul sfârseste prin a sugera ca cititorul ar trebui sa-si avertizeze prietenii si colegii sau chiar sa retrimita mesajul primit catre intreaga agenda. Rezultatul este o proliferare exponentiala a unor mesaje inutile, care poate duce la o supraincarcare a sistemelor.

Acest hoax poate convinge utilizatorii sa stearga anumite fisiere din sistem, sub falsul motiv al anihilarii virusului, cauzand astfel pagube reale. Uneori se intampla chiar ca un hoax sa inspire aparitia unui virus.

B. Scrisori electronice in lant (chain-letter):

  • mituri urbane – poveşti inventate despre întâmplări nefericite din viaţa animalelor sau oamenilor
  • informaţii false despre cadouri sau bani primiţi în cazul trimiterii mai departe a mesajelor
  • alarme nefondate referitoare la evenimente reale dar nu relevante
  • scrisori de simpatie şi cereri de a ajuta diferite persoane
  • scrisori tradiţionale în lanţ – care spun o poveste şi ameninţă cu ghinion daca nu le trimiţi mai departe la n persoane
  • scrisori de rugaciune
  • cereri fara sens
  • scrisori de amenintare – în cazul în care nu sunt trimise mai departe ameninţă cu distrugerea fişierelor sau ghinioane
  • glume: alarme pe care nimeni nu le-ar putea crede
  • poveşti şi mesaje adevărate care fac înconjurul lumii prin redirecţionare
  • hoax-uri politice

Motivul pentru care acest tip de mesaje au un foarte  mare succes este faptul ca redirectionarea lor se face către prieteni sau apropiaţi. In acest fel reusesc sa obtina mai multa credibilitate si totodata sa treaca peste filtrele anti-spam (solutii de securitate create  de catre programe specializate, pentru a determina daca un anume mesaj ar trebui sa ajunga in Inbox sau in directorul Spam).

De cele mai multe ori, mesajele sunt amuzante sau prezinta o situatie a carei rezolvare tine de trimiterea mai departe a mesajului, astfel ca utilizatorii trimit mailurile fara sa isi dea seama ca participa voluntar la propagarea unor mesaje de tip spam.
Astfel reactia utilizatorilor – provocata in mod bine studiat – este de amuzament, mila sau urgenta.

Ce ne face pe noi sa le trimitem mai departe ?

Superstitia- deoarece mesajul este urmat de câteva cuvinte care ne pun pe ganduri: ”Trimiteti acest mesaj la cel putin 5 persoane in urmatoarele trei minute si pana luni vi se va indeplini o dorinta”.
O alta motivatie ar fi nevoia oamenilor de a ajuta crezand ca de acest lucru depinde viata unor semeni de-ai nostri.

Avem nevoie de multa dreapta socoteala, de discernamant ca sa stim pana unde merge farsa si unde incepe adevarul.

Datorita stirilor socante si negativiste multi oameni cad in depresie, incep sa vada in jur numai latura negativa neputand sa mai discearna ce este bun de ce este rau.

Sa nu uitam de modul in care am fost sistematic « formati » de televiziunile romanesti sa digeram emisiuni de genul « stirilor de la ora cinci », in care un cetatean din exterior avea impresia ca in Romania curg valuri de sange!

Cautarea stirilor celor mai socante a devenit un adevarat hobby pentru multi dintre noi, ca este o adevarata hrana psihologica sa aflam tot mai multe, sa devenim intr-un fel dependenti de informatii pe care le luam de bune.
Ne punem intrebarea câte sunt adevarate – câte nu ? Le citim, le dam mai departe in ideea de a aduce la cunostinta prietenilor aceste stiri, dar veridicitatea lor nu o cunoastem, nu o putem confirma pentru ca, de cele mai multe ori,  nu ne mai punem problema aflarii adevarului.

Stirile cele mai surprinzatoare si socante sunt sufletul internetului si atrag ochii curiosilor putand fi transmise la o masa mare de oameni, fiind crezute doar pentru ca sunt trimise de catre un prieten.

Cum putem sa ne ferim de acest fenomen?

Evident nu poate fi vorba de o reteta.

Pentru a nu cădea în “păcatul hoaxului”, ideal ar fi, mai intâi sa va documentati. Verificarea la doua nivele a surselor; adica nu la prima cautare pe Google a subiectului respectiv, daca gasesc confirmarea sa ma bucur ca totul e OK; sa cautam sa confirmam sursele la care se raporteaza materialele respective. Cine face o farsa electronica nu e un ageamiu ; stie sa se raporteze la fapte si evenimente reale ; o minciuna e mai credibila daca contine 80% adevar…

Daca doriti mai mult decat atât, puteti sa va informaţi prietenii pe scurt, folosind cuvintele voastre, cum aţi înteles acest fenomen indicându-le cel mult două surse (link-uri, legături) despre ce inseamnă un mesaj hoax, cu cateva exemple.

Pentru cei carora acest lucru li se pare greu, iata cateva recomandari :

  • Tineti cont de creditul celor care trimit ; deja anumiti expeditori au o anume “aureola” care le margineste credibilitatea;
  •  Apelarea la un specialist care lucreaza un domeniu sau la un utilizator experimentat al internet-ului

Un alt fel de recomandare…

Cum am putea trai fara iternet o zi?! Cum am fi putut trai, acum cinci ani, fara televizor o saptamâna. Cum am fi putut trai, acum 25 de ani, fara radio o luna. Cum am putut trai, acum 125 de ani, fara ziar un an.

Ce ne deosebesc de oamenii de atunci ?! E mai bine sau mai rau cum traim azi ?
Cum afla omul nostru o veste ? Ii batea in poarta un vecin. Mai afla ceva pe la cârciuma. Mai venea la an baiatu’ de la oras.

Nu pledam pentru extreme, insa mintea si inima omului a fost facut sa se odihneasca in lucruri simple, smerite. Internetul nu ne aduce nici pe departe linistea. Cum facem diferenta ? Simplu, e vorba de discernamânt… Mare lucru discernamântul asta ! E o problema de maturitate… Poate, tintim prea sus…

Sa ne propunem macar sa fim pragmatici. De dragul copiilor nostri. De dragul sotiilor si mai ales al parintilor si bunicilor pe care nu-i avem lânga noi o vesnicie.

Sa facem un exercitiu. Daca avem nevoie de pretul unui bilet de avion sa apelam la www. Pentru un sfat, sa il intrebam pe tata sau pe un unchies. Sa folosim de acasa internet-ul doar pentru informari si mesaje scurte, cu ocaua minutelor. Sa stam in schimb cu cei dragi având ca masuri dimineti, dupa amieze, seri. Continuarea

Publicat în Articole | 1 comentariu